Legea 151/2014 – Cronica morţii anunţate a RASDAQ (I): Prolog

Gabriel ŢECHERĂPuncte de Vedere, Piaţa de Capital

De ce moare RASDAQ?

Pentru că nu a avut vreun statut juridic în ultimii 10 ani, motiv pentru care se poate spune că a operat tot acest timp într-o adâncă ilegalitate, lucru înţeles şi astăzi de foarte puţini? Nu!
Pentru că a fost promulgată Legea 151/2014 care edictează desfiinţarea acestei pieţe, lucru care ar fi putut fi evitat uşor acum zece ani? Nicidecum!
Pentru că la final de septembrie România se afla în pragul unei proceduri de infringement, imposibil de evitat altfel decât prin desfiinţarea RASDAQ? Nici vorbă!
Nimic din toate astea, RASDAQ moare pentru simplul motiv că nu mai are absolut nici o utilitate. „Şi-a îndeplinit rolul istoric”, carevasăzică astăzi nimeni şi nimic nu mai are nevoie de RASDAQ, a devenit ceva fără de care toată lumea poate trăi liniştită.
Cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil ca un mecanism performant de tranzacţionare să o ia pe apa sâmbetei, fără să-i pese suficient de mult cuiva ca să facă un efort întru evitarea acestui final? Şi aici vorbim evident de cei care ar fi putut.
Aparent răspunsurile le aflăm în istoria concretă, cea cu date şi fapte. Pentru că la o primă analiză, cei doi factori care au condus la desfiinţarea RASDAQ sunt apariţia Legii pieţei de capital nr. 297/2004, pe de o parte, şi însuşi mecanismul de tranzacţionare care defineşte piaţa RASDAQ, incompatibil cu prevederile legii.

Şi am putea să ne oprim aici.

Numai că nu ăsta e răspunsul, ci altul: De fapt RASDAQ se desfiinţează astăzi pentru că acum, pur şi simplu, nu mai este marfă. Şi atunci, când ajung în situaţia asta, şi magazinele şi pieţele se închid. Iar marfa lipseşte pentru că în cei 18 ani de existenţă, această piaţă nu a avut niciodată un mecanism de aprovizionare. Stocurile s-au dus, iar dacă te uiţi acum la bietul RASDAQ arată exact ca un magazin din epoca de aur: e plin de etichete cu nume şi preţuri atârnate de rafturi care, fie sunt goale, fie sunt pline de creveţi vietnamezi şi dovlecei la borcan pe care nimeni nu îi vrea.
În schimb, dacă ar fi fost marfă, atunci moartea RASDAQ, ale cărei semne se găsesc în codul său genetic, şi care fusese anunţată cu mai bine de zece ani în urmă prin apariţia Legii 297/2004, ar fi putut fi evitată. Iar Legea 151/2014 nu ar fi existat, pentru că ar fi fost lipsită de obiect.
Dar, să o luăm de la începuturi.

 

Cronica morţii anunţate a RASDAQ: Începuturile pieţei

 

.